In cautarea gandului pierdut
Eu alergam spre tineSpre necunoscut.....
Si m-am trezit tinand in brate visul meu frumosIar ingerul meu se uita in jos
Eu nu vedeam ca ochii in lacrimi se inecau
Iar idealurile mele pe uscat se zbateauSi am fugit din nou prin acel gand
Am dansat cu visele rand pe randM-am ratacit ,dar simt si am simtit
Ca am sa gasesc acest gand pierdutSa gasesc acea mana intinsa
Acel suras,aceea inima neinvisaAcel crin presarat cu viata
Care dulceata si-o revarsaEu inca alerg si ratacesc prin lume
Ii caut stelei mele un nume Mi-e frica,tremur si ma zbat
Ma lupt ,m-aplec si tac... Dar nu renunt la drumul greu
Tin strans visele in pumnul meuDrumul meu incepe acolo unde muntii se sfarsesc
Iar acest gand pierdut am sa-l gasescAm regasit gandul pierdut,plina de lumina
Ca un semi zeu zambind in visul lui cu luna plina...
3 comentarii:
inima pura..
poezia ta descrie sentimentului incredererii in fata necunoscutului dar totodata siguranta regasirii visului.. dar cum o fi cand memoria anumitor greseli din trecut nu iti da pace si te urmareste, omorandu-ti visele si increderea in oricine si orice..
Multumesc pt comentariu :)
Daca accepti ceea ce esti devii liber,iar libertatea inseamna putere.Criticile lor ,sunt frustrari,ei nu sunt ei nici in dormitor cand se stinge lumina si vin visele,uita sa-si dea jos masca pe care o poarta.Aruncati cu noroi in ceea ce voi nu puteti fi ! Eu sunt ciudata dar sunt eu , sunt libera iar asta ma umple de lumina si putere.
Trimiteți un comentariu