Oceanul de gheata

Trag perdeaua si ii zambesc enigmatic peisajului ce mi se desfasoara perfect regizat in fata ochilor. De cand m-am trezit imi tot danseaza frenetic o idee absurda prin cap: pot zbura. In ciuda irealismului evident al afirmatiei si a iluziilor egoiste ce ma inghit in neant zi de zi, farama cu farama, da! Pot zbura. Simt aerul rece plimbandu-mi-se prin par si apoi impingandu-ma usor spre oceanul de gheata. Viteza incepe sa-mi alerge din varful picioarelor pana in cap si ca sa nu ajung ultima jos, pornesc si eu cu ea. Vreau sa dansez si eu cu ea. Acum am inteles ca viata mea poate fi frumoasa pentru ca eu o pot face frumoasa.Am inteles ca am neveoie de lucruri simple , aproape miniscule pt a fii fericita. Acum am aflat secretul fericirii ,trebuie sa crezi ,sa zambesti , sa speri , sa iubesti....

DOR DE INGERUL MEU

Un an si 8 luni de cand numai esti :( ,doare din ce in ce mai tare.Cine a spus ca trecerea timpului vindeca ranile?Cne a spus acest lucru a gresit,durerea e din ce in ce mai mare,mi-as da viata sa te mai strang o data in brate,te gasesc in toate lucrurile bune care mi se intampla ,te gasesc dimineata in oglinda in care ma privesc,Dumnezeu m-a binecuvantat,iti seman in totalitate,este una din cele mai mari bucurii.Cei din jurul meu spun ca numai esti,sunt orbi,ei nu te vad,asa cum te vad eu ,ei nu te simt,nu te aud.....Esti in toate lucruriile bune pe care le fac,stii cat te iubeste fata ta,nimeni si nimic nu te va indeparta de mine ,nici macar moartea.Uneori iubirea e mai puternica decat moartea,iubirea nu se sfarsete ca nu ne mai vedem,oamenii nu il vad pe Dumnezeu niciodata si totusi il iubesc o viata intreaga,nu vreau sa mai aud sau sa vad,vreau doar sa simt.Esti in sufletul meu pana in ultima clipa a mea.Din cea mai draga fiinta ai devenit ingerul meu,mereu aici cu mine,ma ajuti sa nu ma frang,ma ajuti sa lupt,sa iti indeplinesc dorintele.Ce mare e dorul de ingerul meu.....

Un pumn de vise ,

M-am nascut cu un pumn de vise,m-am nascut zambind,am luptat pentru fiecare vis de al meu,nu stiu cum dar visele mele au murit rand pe rand,numai stiu cine sunt si ce vreau.Cateodata,imi doresc sa evoluez,sa invat,sa studiez,alte ori ,parca destinul meu se contopeste cu destinul Athenei,vreau sa ma marit,sa am copii,sa las ceva in urma mea,imi e frica sa nu plec fara sa las ceva in urma mea,e un fel de egoism.E foarte interesant sa descopar un alt "eu" in fiinta mea,cateodata ma sperii,parca as fii 2 persoane diferite in acelasi timp,una buna,una rea,una optimista,una pesimista,cine sunt eu de fapt?care dintre cele 2?Oamenii ma lovesc cu vorbe,cu priviri incruntate,doar pt faptul ca sunt altfel,printr-o puternica incredere in mine sau printr-un narcisism dus la extrem le zic ca orice rau mi-ar face se intoarce asupra lor ca un bumerang,fara sa ma atinga,practic se ranesc singuri,eu m-am obisnuit cu vorbele lor,eu am un drum,il voi urma.Eu adun visele,sunt visele mele le voi aduna si voi avea din nou un pumn de vise .